Cred ca a venit momentul să vorbesc despre noi, despre acea iubire ce nu ar avea un sfârșit . Noi, ce frumos sună! Tu , omule minunat , ce m ai făcut sa mă îndrăgostesc amarnic de tine. Ești fericirea întruchipată , starea mea de bine , totul pornind de la o iubire a unei copile de a IX-a . Citisem adesea în cărți despre iubire, despre cum e sa fii fericit , dar și cum e sa fii dezamăgit . Uneori, am impresia ca , dacă te mulțumești doar sa privești lucrurile , sa stai nemișcat și sa te concentrezi doar pe ceea ce simți și ceea ce ți dorești , universul încremenește . De ce ? Asta i întrebarea .. Poate ca din cauza faptului ca ești atât de concentrat pe ceva anume încât tot zgomotul , tot ce te înconjoară , dispare .. si rămâne doar acel lucru pe care te ai axat. Oare asta sa fie iubirea ? Oare e atât de pură? Când te am văzut am simțit cum ceva mi se lumina in piept , nu mai simțisem acel sentiment . La acel moment totul era imposibil , proveneam din doua lumi diferite ce credeam noi ca nu se vor intersecta niciodată . Adevărul urma sa fie altul.. M am îndrăgostit de tine , pe zi ce trecea tot mai mult . Era ceva inevitabil , nu? Dar eram o simpla copila, tu îți doreai altceva de la o fata sau probabil in acel moment voiai sa te distrezi . Nimic de comentat , erai tânăr , aveai tot timpul de partea ta. Dar eu? Ce se întâmpla cu mine? Nu mi dădeai importanță dar totuși , eram atât de apropiată de tine , eram atât de aproape dar tot atât de departe . Era o lupta continuă, multe fete te voiau. Dar eu nu simteam ca te voiam .. nu te simteam un obiect .. te simteam un suflet , un suflet ce merita iubit. Dar ținând cont de împrejurările in care ne aflam , era cam imposibil .. nu eram ceva mai frumoasa fata , nu mă îmbrăcăm cel mai bine , bine , ca orice boboaca in acea vreme 😂nu va așteptați la multe 😂 pe lângă fetele ce te căutau , eram la un stadiu inferior . Aveau și avantajul ca aveau o cunoștința vasta in privința asta . Iar eu , copil inocent .. nu aveam habar , nu știam ce simt . Știam doar ca e ceva nou , ceva ce mi placea la Nebunie . Dar îmi pierdusem speranța , simteam ca nu e reciproc ,așa ca m am conformat . Eram prieteni buni, vorbeam , discutam .. pana la un moment in care am devenit cei mai buni prieteni , atunci totul se schimbase . Ajunsesem in ipostaza in care eu , cea care eram îndrăgostită de tine, sa ți caut fete cu care sa vorbești.. mă durea, dar nu ți puteam spune..Timpul trecea, vorbeam din ce in ce mai mult, începusem sa iesim tot mai mult, incepusei sa mi dai foarte multă importantă, iar eu.. eram îndrăgostită permanent . Totul se schimbase când veneai mereu la liceu sa mă vezi , in ciuda faptului ca tu terminasei , îți lăsai prietenii doar sa vii sa mă vezi . Toate astea pana intr o zi . Ziua in care urma sa avem o “întâlnire “, eram așa emoționată dar totodata înfricoșată .. Te întrebase paznicul de ce tot veneai la liceu .. i ai spus ca pentru mine , i ai spus ca suntem impreuna , cu toate ca momentan nu eram .. mă voiai , mult . Ieșisem tu , eu și cea mai buna prietena a mea 😂te am făcut sa mă ții in brațe , nu m am simțit niciodată atât de împăcată sufletește cum mă simteam in brațele tale. Voiam sa fim singuri , ii băteam apropouri prietenei , dar ca orice prietena , nu intelegea 😂sau nu voia sa mă lase la “greu” . La un moment dat plecase , noi mergeam spre stație , urma sa mi vina microbuzul .. eram atât de apropiați , din ce in ce mai apropiați , apoi , m ai sărutat . Am simțit 1000 de lucruri in același timp . Atâta emoție .. atâta iubire.. dar și frica. Dar am ales sa risc , sa mi ascult inima. Timpul trecea , noi eram din ce in ce mai apropiați , te iubeam din ce in ce mai mult. Știți acel moment copilăresc dar și drăguț in acelasi timp , când voiai sa te vezi cu acea persoana dar părinții tai nu știau de relație ? Am trăit așa ceva😂 efectiv aveam seri in Care săream pe geam doar ca sa l pot vedea 10 minute .. nu îndemn sa faceți așa ceva ! E riscant ..mai ales dacă nu cunosti persoana in cauza atât de bine.. deci ,nu faceți așa cevaaaa!!!! Ce vremuri , doamne ! 🤗 îmi amintesc cu drag de tot , fiecare moment . Momentul in care te am cunoscut, momentul in care ai apărut in viața mea, punctul in care am început sa te iubesc 🥰 , din momentele acelea Dumnezeu mi a făcut cunoștința cu fericirea ! Ce urma mai târziu sa se amplifice . Ești tot ce era interzis și tot ce mă făcea să urlu de fericire. Timpul a trecut , foarte repede . Am făcut multe sacrificii pentru relația asta și pentru fericirea noastră. Ca mai târziu sa primesc cea mai mare dezamăgire..sa mi frangi sufletul pentru prima data .. urma momentul in care trebuia sa pleci in alta țara , sa mă lași singura aici din cauza unor probleme ce trebuiau rezolvate .. mi era atât de greu fără tine, scumpul meu . Timp de 11 luni adormeam și mă trezeam plângând .. dar aveam speranța mereu ca te vei întoarce cât de curând , ca vei fi iar lângă mine. Așa a și fost , după 11 luni te ai întors . Ai ales sa nu mai pleci de lângă mine . Relațiile la distanța au doar doua căi, prima ar consta in aproprierea maxima față de persoana de lângă tine, iar a doua in degradarea ei . Acum depinde de voi unde vreți sa va situați . Eu si dragul meu ne situam in prima varianta . Știu ca nu i usor ,chiar nu este deloc .. este o durere foarte mare.. dar atunci când îți dorești ceva , faci orice îți sta in putința pentru acel lucru . Lucrurile au devenit serioase , fericirea se închegase in relația noastră , o relație de lunga durata, o relație ce la început mă înspăimântă din pricina faptului ca as putea strica prietenia ce se afla la început între noi. Dar am atins apogeul, apogeul de iubire și îl întreținem constant . Dragii mei , iubirea e frumoasa dar necesita și multă implicare . Nu lăsați totul sa decurgă de la sine , luptați . Cum e și viața in general , trebuie sa lupti pentru ce ți dorești , nu Renunțați niciodată . Riscând o secunda , puteți fi fericiti o eternitate ! Eu , cea care mă documentam despre tot ce ținea de iubire ..nu am putut atinge niciodată maximul de cunoștințe pana nu am ajuns să o cunosc personal, pana sa nu o simt pe propria piele , pana sa ajung să cunosc fiecare detaliu amănunțit ! Riscați sa fiți fericiti . Atunci când alegeți ceva, ascultați-vă inima , dar si creierul!
Anul nostru..
Era anul nostru , anul pe care îl așteptam cu atâta nerăbdare .. Anul ce urma să ne schimbe viețile , anul în care fiecare sentiment era la cote alarmante , anul în care urma sa ne luăm rămas bun .. rămas bun de tot ce ține de liceu , de acei profesori ce ulterior ne-au devenit ca o familie , anul in care acele prietenii rămâneau pe viață.. era anul nostru , anul schimbării .. Era acel an de care trebuia sa profităm la maximum, sa râdem , să fim fericiți..să facem fiecare moment deosebit , de care să ne amintim peste ani și ani, peste vremuri ușoare , cât și grele totodată.Anul ce urma să devină o amintire , dar o amintire frumoasa ! De ce se întâmplă asta? De ce atâta suferință ? De ce atâtea suflete luate ? De ce atâtea povești ce nu au putut fi termine după cursul normal ? Așteptam cu nerăbdare ziua în care voi fi în robă, ziua în care vom plânge că ne luăm rămas bun de la acest stadiu , urmând altul ulterior , dar neuitându-l pe acesta . Era despre ziua în care ne înghesuiam sa facem acele poze, acele poze ce SURPRINDEAU FERICIREA , PURITATEA. Dar ce fericire acum? Ce puritate ?Când ni s a luat tot ce așteptam cu atât patos .. Urmau ultimele cursuri , ultimele momente petrecute în acest colectiv , în această postură. Nu doresc nimănui să mai treacă prin ceea ce trecem noi acum, aceasta generație cu atâta speranță în inimi și-n privire. Am fost dezamăgiți în cel mai important moment pe care trebuia să îl avem . Acum nu se știe ce urmează , ce vom face, cum vom face , ce soluții se vor lua pentru binele tuturor .. nu avem un răspuns concret , concis. Ce ne-ar putea ridica speranța și ne-ar face să așteptăm cu nerăbdare ziua revenirii..Tot ce știu este că trebuie să profităm din plin atunci când ne vom întoarce , să facem ca această amintire dezamăgitoare să devină una de nedescris , una atât de specială . Abia așteptam ziua în care absolveam, ziua în care totul era despre noi, când cei dragi nouă erau acolo, erau acolo pentru noi, părinții, bunicii, prietenii, iubiții.. erau acolo, acolo să ne sprijine . Așteptam cu atâta nerăbdare ziua în care îmi voi vedea părinții în public , ziua în care simțeam că i-am făcut mândrii , ziua în care tatăl meu ar fi venit acasă și mi-ar fi fost alături in cel mai important moment . Absolvirea a celor XII clase devenise un prag pe care abia așteptam să îl depășesc , un prag prin care fericirea se închega . Îmi iubesc liceul , îmi iubesc profesorii , îmi iubesc diriginta , îmi iubesc colegii , îmi iubesc amintirile pe care le avusem și mi vor rămâne tipărite în suflet . Iubesc și momentul în care am luat prima nota proastă, un 2 la Fizică. Nu l luasem pe neștiința , ci îl luasem din cauza unei crize de râs , împreuna cu colega mea. Era momentul în care simțeam că mi se prăbușește cerul în cap..dar acum, îmi amintesc cu amuzament acel moment . Nu îndemn pe nimeni să facă așa ceva, din contra , îi îndemn să învețe cât mai mult. Dar fiecare amintire ce ține de acest colectiv , de acest stadiu al vieții , nu le voi putea uita niciodată . Aici se află rădăcina ce m-a dezvoltat , ce m-a maturizat , ce m-a făcut să-mi doresc mai mult de la viață, ce m-a făcut sa-mi doresc fericirea mai mult decât orice. Mulți dintre voi abia așteptați să terminați , să vă angajați , să vă faceți propria familie , dar voi trăiți momentul cu adevărat ? Sau e o lupta continuă spre a ajunge în viitor , dar cu dezavantajul de a nu trăi niciodată prezentul ? Imaginați-vă ziua absolvirii , momentul în care trebuie sa reliefați, dar cum ? Cu acele măști pe față ? Fără persoanele dragi vouă? Intr-o încăpere cu 5 persoane și la o distanță de 2 metrii fiecare ? Eu cum îmi voi îmbrățișa profesorii , colegii de rămas bun? Cum îmi voi îmbrățișa părinții ? In semn de împlinire , in semn de mândrețe propriu-zisă? Acel moment minunat s-ar transforma în cel mai tragic moment . Dar ce să mai zic de banchet ? Îmi strânsesem bani să-mi fac o rochie ca în povesti .. să fiu o prințesă..alături de prietenii mei , ce urmau și ei la rândul lor sa fie prinți și prințese .. dar ? Nu era o simplă distracție , era un moment în care fericirea reliefa printre noi. Această “distracție “ s a dus.. acel moment de unicitate s-a dus.. ni s-a luat . Treziți-vă la realitate , vă rog . Trăiți clipa, bucurați-vă de prezent , fiți fericiți , fericirea este în voi.. faceți să fie și în jurul vostru . Renunțați la lăcomie , la răutate .. nu vă aduce nimic benefic . Sunt o elevă de clasa a XII-a , ce are multe visuri și va face orice îi stă în putința sa le îndeplinească. Iar acest virus nu mă va împiedica sa fiu fericita , sa-mi ating obiectivele , sa-mi iubesc aproapele , sa-i ofer un zâmbet sau o îmbrățișare unei persoane aflate în impas . Aleg sa trăiesc , poate ca acum între patru pereți, dar cu toată speranța in suflet că nu va mai dura mult. Viitorul apropiat e promițător și tind să cred în el, viitorul ce ne rezervă multe ..sănătate , fericite , iubire , omenie . Nu uitați sa fiți oameni printre oameni ! Stați în casă ! Totul se va rezolva . Cum am eu puterea sa cred asta, așa puteți si voi . Eu , cea căreia i s-au destrămat pe moment visele , zilele însorite pe care abia le aștepta .. Dar va fi bine, oamenii mei ! Bucurați-vă de fiecare clipă!
Vă îmbrătișez cu drag !
Trăiește prezentul 